cu şosetele

Trei şosete cucuiete,
Albe şi fără pereche,
Din sertarul unei fete,
Au zis: „Astăzi, terche-berche!”

Terche-berche, bine-bine,
Prin sertarul ordonat, 
Întâi la dantele fine
Şi apoi la ştramp drogat.

Ăsta-i planu’ de bătaie;
Cu elasticu’ la gât
Au alunecat vioaie.
Dar stai! Şnurul mohorât...

El venise-acum o lună,
Erau doi la început;
Acum stă în colţ şi tace
Bietul şnur cel trist şi mut.

„Hai cu noi la danteluţă!
Are prietene, să ştii,
Tatuaj cu o maimuţă
Şi-o să-i placă dacă vii.”

Dar el sta întins pe lemn
Ca o frunză fără viaţă,
Mormăind in sinea lui
Cum că viaţa-i o paiaţă.

„Nu vrei? Bine. Am plecat!”
A zis una dintre ele.
„Dar să ştii tu de la mine,
Ca să râzi, muşti din durere.”

Fără alte explicaţii 
Au pornit să-nceapă seara.
„Am venit, madam dantelă!”
Au strigat la punga Zara.

„În sfârşit, dragele mele!
Hopa sus, ce aşteptaţi?
Am o veste, dios mio!
Dar întâi: mâncaţi? Băgaţi?”

S-au decis întâi să afle
Importanta noutate,
Că oricum urmau să meargă
Pe la ştramp drogat. Da, toate. 

„Avem o fetiţă nouă!
A ajuns azi dimineaţă.
Din bumbac, elastic dublu…
Ce mai. Tipa-i o dulceaţă!”

„Foarte bine! Minunat!”
Au grăit şosetele.
„E acasă?” „Da de unde!”
Şi-au zbughit-o fetele.

Trei şosete, cinci dantele, 
Terchea-berchea e în toi.
Numai râsete pe ele
Pân’ la ştramp. „Hei! Câţicavoi!”

‚Câţicavoi’ încă o dată, 
Apoi linişte deplină.
„Nu asta era parola?
Fut-o dracii de jivină!”

„Hei, textilă veşnic ruptă!
Suntem prietenele tale!
Căutăm un cal albastru!”
„Gata! Vin c-o iapă mare!

Mii de scuze, madmoazele, 
Mă-ntindeam şi eu un pic.
Tocmai vin de la maşină 
Şi parcă-s cam ofilit.

Hai, poftiţi rozele mele.
V-am adus ceva gustos.”
Şi din cracul stâng şi negru
Praf verzui ştrampul a scos.

Ce-a mai râs atunci sertarul
La poveştile dantelei
Care e de loc din China,
Dar vândută-n zona Senei.

„Când m-a luat domniţa Phana
De pe raft, din magazin,
A grăit către o alta, 
‚Extra small; I’m fucking thin.’

Eu cum nu ştiam engleza,
Am tradus-o mot à mot.
‚Cine-i «thin» şi ce contează?
Sunt chilot frumos bordeaux.’”

Pe la nouă dimineaţa,
Când sertarul s-a deschis,
Era haos, nebunie,
Iar Phana aşa a zis:

„Trei şosete fără soţ!
Hai, frumos, la datorie!
V-am găsit ce căutaţi:
Trei perechi şi una mie.

Şi era un şnur pe-aici,
Unu’ verde. L-aţi văzut?
Hai, că vreau să-l pun la rochie!”
„Da. E jos în colţ. E mut.”

Toată lumea la culcare
În sertarul fără soare.
Până data viitoare:
Nu mai faceţi caca-n mare!