cu lighioanele

La o masă de cleştar
Stau o vacă şi-un măgar.
Amândoi de uită-n gol,
Apoi baie cu nămol.

Au o casă mititică,
Le găteşte o pisică,
Un căţel duce gunoiul,
Noaptea stă treaz doar broscoiul.

E frumos la ei acasă.
Prin geam vezi pădurea deasă,
Acoperiş din topaz, 
Iar în curte au un iaz.

Nu au ceas, nici calendare,
Nu se ţipă, nu se moare,
Nu se bat şi nu se-njură
Şi nu-i prinzi cu ou-n gură.

Când e linişte prea mare
Se aduc trei ajutoare:
Oaia verde, ursul panda
Şi maimuţa cu talanga.

Apoi ies toţi în livadă,
Lângă portocali, să vadă
Trei năstruşnice-animale
În formaţia lor, „Vale.”

Maimuţa-i cu gălăgia,
Strigă că-i place tăria
Din cazan, din prună fiartă
Şi sughită, zici că-i beată.

„Am fost pân’ la Dardanele
Ca să-mi umplu trei ulcele
Şi cinci urşi m-au încolţit
Că cică de ce sughit.

Dragii mei, le-am spus eu calmă,
Ţinând un trifoi în palmă.
Am o boală de la mama;
Se tratează doar cu cana.

Le-am zâmbit frumos, dar ei
Erau nişte derbedei.
Doar un pic m-au îmbrâncit
Şi eu am înnebunit.

Am sărit la primul urs
Şi pieptul i l-am străpuns 
Doar cu mâna mea cea mică;
Eu, maimuţa fără frică.

Pe al doilea l-am dat gata 
Cum ştie mai bine fata,
Cu o coadă peste nas
Şi-n pădure s-a retras.

Pe al treilea l-am târât
Pân’ la râu şi i-am făcut
Baie de-ntâi s-a albit,
Apoi sigur c-a murit.

Mai sunt doi…” „De-ajuns, cucoană!”
Strigă oaia coţofană.
„N-ai ajuns la Dardanele,
N-ai fost nici pân’ la Vâlcele,

Iar urşii de care zici
Erau doar nişte urzici.
Eu, însă, păscând cu fraţii,
Cu mămica şi cumnaţii

Dinspre munte-am auzit
Dintr-o dată un vuit
De-aproape c-am asurzit;
Dar nu se vedea nimic.

Şi deodată înspre noi 
Un val mare de noroi
Ne-a acoperit de-ndată;
Mama mea zăcea ca moartă.

De la vrăbii şi albine
Ştiam de noroi chiar bine,
Că-i vrăjit şi te-ntristează
Şi doar cu frig se tratează. 

Şi-am pornit-o către munţi,
Munţi înalţi şi munţi cărunţi
Ca s-aduc de-acolo frigu’
Pân’ la primul cucurigu.

Am fugit şi am sărit
Cu un vultur am vorbit 
Şi m-a dus la el acasă, 
În Alpi, la zăpadă groasă.

Am luat tone-atunci cu mine;
Trebuia să-i fie bine
Mamei mele dragi şi bune.
Acum sunt erou în lume.”

„Bravo, bravo!” Strigă toţi.
„Sunteţi toţi doar nişte hoţi.”
Zise panda dintr-o parte.
„Ziceţi doar ce scrie-n carte.

Eu, unul, mă duc acasă,
Căci urăsc minciuna crasă.
Sănătate, numai bine
Şi sper să uitaţi de mine.”

Toţi atunci au amuţit;
Măgăruşul a plătit 
Şi-au intrat apoi în casă.
Nu mai vomitaţi sub masă.