vacanţa mea, carevasăzică.

Vacanţa-mi începe odată cu vara. Şi deşi merg la muncă-ca-tot omu', mi-am deprins abilitatea de a mă detaşa uşor de atributul de muncitor. Asta se întâmplă vineri; pe la 4. Taman când îşi dau drumul festivalurile.
Aşadar, vacanţa de anul ăsta vreau să-mi fie cât mai împânzită de festivaluri de muzică. Pentru că pe mine nu mă coafează nici marea, nici drumeţiile şi nici grătarele. Mie-mi trebuie oameni cu miile veniţi pe pajişti şi îmbrăcaţi sumar, îmi trebuie bere la pahar, scrumiere improvizate, un cort care se încălzeşte la 9 dimineaţa şi te îndeamnă politicos către duşurile pline de fete tinere care chicotesc sub apa călâie, dar cel mai mult îmi trebuie munţii de boxe şi libertatea pe care muzicienii mi-o dau. Pe scurt, vacanţa mea trebuie (şi o) să fie aşa: festivaluri mici prin ţară cel puţin odată la 2 weekend-uri, exit festival în serbia, concert deftones la arene, apoi concert deftones la spirit of burgas în bulgaria, apoi peninsula. De două veri încoace mi-am încheiat vacanţa de vară cu peninsula; anul ăsta poate îl închei cu anonimul. poate.
Şi uite aşa, dragii mei, îmi fac eu vacanţa în fiecare weekend; pentru că sănătatea mintală trebuie să rămână la locul ei şi de melancolia unui concediu n-am timp.
Carevasazică, te-am pupat.

Notă adiţională: Dacă vă interesează recenzii despre festivalurile la care merg, le pot face cu plăcere. Până acum am făcut recenzii de festival pentru Revista Sunete, ediţiile septembrie 2009 şi 2010.
Sănătate!

with reblaire

i am reblaire
i like to stare
i do it well because i care.

i saw a chair,
a yellow flare,
ten thousand ants and marie claire.

i saw you too
in timbuktu;
you had three noses and one shoe.

that’s what i see
and i am free.
wouldn’t you like to stare with me?

cu romanţei şapte

Pe Romanţei şapte
Stau trei babe coapte,
Opt pisici bălţate
Şi-au bluziţe toate.
Cinci mănâncă lapte,
Una fuge-n noapte,
Două dau din coate;
Unşpe minţi stricate.
Florile-s uscate,
Geamuri nespălate,
Cancer un’ se poate;
Două babe moarte.
Mâţele-s plecate,
Baba-i la spital.
Nici un suflet viu
Pe Romanţei şapte.

cu papai

Eu sunt Papai marinaru’
Şi-ţi fur brânza şi măraru’.
N-am nici oi, n-am nici grădină,
Dar mereu mi-e burta plină.

Nu mi-e jenă, nu mi-e frică.
Am o cheie foarte mică
Care intră peste tot;
Şi la poartă şi la bloc.

Şi intru tiptil în casă
Şi-ţi fur totul de pe masă.
Nu mi-e frică nici de câine;
Îl momesc c-un pic de pâine.

Iar dacă mă prinzi cumva
Te bag fix în debara,
Te las fără conopidă,
Castraveţi şi aguridă.

with the boy

This is a story about an eight year old boy
Whose nights were all dreamless and brought him no joy.
He tried to imagine before going to sleep
Tons of great places and people to meet.
Alas, when he woke up there’s nothing to grab;
No islands, no caves, not even a flag.
The days were as normal as childhood could be;
He played with his friends, ate nuts and drank tea.
The sun cast a shadow on his cursed hallow nights,
But once, his friend told him of a witch and three knights.
“We were trapped in a dungeon crawling with rats
And we hung from the ceiling along with the bats.
She wanted to boil us in hot tar and wheat
So that later in the winter she’d have something to eat.
But my teeth were made by a blacksmith, you see.
They were quite strong and sturdy, and thus, we were free.
We captured the witch and cut off her head
And bravely raced back to the castle ahead.”
The boys were al cheering and clenching their fists,
Pretending to cut with some branches thick mists.
But our boy had already hid inside his room
His eyes were all wet, and he yelled at a broom:
“Why aren’t I dreaming? Where have I gone wrong?
What did I do to be a bird with no song?”
The sun disappeared and soon it was dusk
And from under the door came a strong smell of musk.
His mother came in and called him to dinner
But she saw in his eyes an unfamiliar shimmer.
“I don't want to eat!” said the boy in one breath.
“My son, what has happened? The pillow’s so wet.”
He didn’t answer, for he knew that his parents
Care only for school grades and eating his carrots.
“Listen here, darling, I know you won’t eat
But please, for mummy, don’t cry yourself to sleep.
You’ll have horrible nightmares of dragons and beasts.”
“Then I’ll kill them and eat them!” said the boy slightly pleased.
Alas, his mother was wrong once again;
He had not seen a dragon, not even its den.

cu pepenele si ridichea

Pepenele şi ridichea

Mi-au sculat din morţi bunica.

Că din dor şi iarbă verde

Era musai să o-ntrebe

Unde-a dispărut carpeta

Cu cerbu’ şi margareta.

„Psst! Mamaie, haide, scoală!

Sunt pepenele de vară.”

Şi crăpând ochii bunica

Prinse de mustăţi ridichea.

Şi dă-i ceartă sănătoasă;

Zici c-o luase de la masă.

„Da’ voi nu vedeţi că-s moartă?

Pune mâna şi o cată!

Sau întreabă pe oricine

Care nu-i aici cu mine.”

„Dar, mamaie, am întrebat..”

„Şi sub pat nu v-aţi uitat?

Eu acolo am lăsat-o.

Sau poate au aruncat-o.”

„Mergem să o căutam

Şi cu bine te lăsăm.”

cu lighioanele

La o masă de cleştar
Stau o vacă şi-un măgar.
Amândoi de uită-n gol,
Apoi baie cu nămol.

Au o casă mititică,
Le găteşte o pisică,
Un căţel duce gunoiul,
Noaptea stă treaz doar broscoiul.

E frumos la ei acasă.
Prin geam vezi pădurea deasă,
Acoperiş din topaz, 
Iar în curte au un iaz.

Nu au ceas, nici calendare,
Nu se ţipă, nu se moare,
Nu se bat şi nu se-njură
Şi nu-i prinzi cu ou-n gură.

Când e linişte prea mare
Se aduc trei ajutoare:
Oaia verde, ursul panda
Şi maimuţa cu talanga.

Apoi ies toţi în livadă,
Lângă portocali, să vadă
Trei năstruşnice-animale
În formaţia lor, „Vale.”

Maimuţa-i cu gălăgia,
Strigă că-i place tăria
Din cazan, din prună fiartă
Şi sughită, zici că-i beată.

„Am fost pân’ la Dardanele
Ca să-mi umplu trei ulcele
Şi cinci urşi m-au încolţit
Că cică de ce sughit.

Dragii mei, le-am spus eu calmă,
Ţinând un trifoi în palmă.
Am o boală de la mama;
Se tratează doar cu cana.

Le-am zâmbit frumos, dar ei
Erau nişte derbedei.
Doar un pic m-au îmbrâncit
Şi eu am înnebunit.

Am sărit la primul urs
Şi pieptul i l-am străpuns 
Doar cu mâna mea cea mică;
Eu, maimuţa fără frică.

Pe al doilea l-am dat gata 
Cum ştie mai bine fata,
Cu o coadă peste nas
Şi-n pădure s-a retras.

Pe al treilea l-am târât
Pân’ la râu şi i-am făcut
Baie de-ntâi s-a albit,
Apoi sigur c-a murit.

Mai sunt doi…” „De-ajuns, cucoană!”
Strigă oaia coţofană.
„N-ai ajuns la Dardanele,
N-ai fost nici pân’ la Vâlcele,

Iar urşii de care zici
Erau doar nişte urzici.
Eu, însă, păscând cu fraţii,
Cu mămica şi cumnaţii

Dinspre munte-am auzit
Dintr-o dată un vuit
De-aproape c-am asurzit;
Dar nu se vedea nimic.

Şi deodată înspre noi 
Un val mare de noroi
Ne-a acoperit de-ndată;
Mama mea zăcea ca moartă.

De la vrăbii şi albine
Ştiam de noroi chiar bine,
Că-i vrăjit şi te-ntristează
Şi doar cu frig se tratează. 

Şi-am pornit-o către munţi,
Munţi înalţi şi munţi cărunţi
Ca s-aduc de-acolo frigu’
Pân’ la primul cucurigu.

Am fugit şi am sărit
Cu un vultur am vorbit 
Şi m-a dus la el acasă, 
În Alpi, la zăpadă groasă.

Am luat tone-atunci cu mine;
Trebuia să-i fie bine
Mamei mele dragi şi bune.
Acum sunt erou în lume.”

„Bravo, bravo!” Strigă toţi.
„Sunteţi toţi doar nişte hoţi.”
Zise panda dintr-o parte.
„Ziceţi doar ce scrie-n carte.

Eu, unul, mă duc acasă,
Căci urăsc minciuna crasă.
Sănătate, numai bine
Şi sper să uitaţi de mine.”

Toţi atunci au amuţit;
Măgăruşul a plătit 
Şi-au intrat apoi în casă.
Nu mai vomitaţi sub masă.