Pepenele şi ridichea
Mi-au sculat din morţi bunica.
Că din dor şi iarbă verde
Era musai să o-ntrebe
Unde-a dispărut carpeta
Cu cerbu’ şi margareta.
„Psst! Mamaie, haide, scoală!
Sunt pepenele de vară.”
Şi crăpând ochii bunica
Prinse de mustăţi ridichea.
Şi dă-i ceartă sănătoasă;
Zici c-o luase de la masă.
„Da’ voi nu vedeţi că-s moartă?
Pune mâna şi o cată!
Sau întreabă pe oricine
Care nu-i aici cu mine.”
„Dar, mamaie, am întrebat..”
„Şi sub pat nu v-aţi uitat?
Eu acolo am lăsat-o.
Sau poate au aruncat-o.”
„Mergem să o căutam
Şi cu bine te lăsăm.”
